Tipuri de cititori

Prietena mea a scris despre tipuri de cărți, eu o să scriu despre tipuri de cititori, căci nicio categorie de oameni nu este perfectă și nicio categorie de oameni nu se acceptă nici măcar pe ei, pe cei exact ca ei. Mereu trebuie să existe hateri și creduli, nu-i așa? Indiferent că vorbim despre cărți sau despre muzică. Rar găsești cititorul ideal.
Well, o să fie un articol cam scurt.

1. Cititorul care citește pentru propria cultură. Nu zic că este ceva rău, dar cititorii ăștia sunt și cei critici. Citesc doar ce este considerat bun. Nici măcar nu se ating de cărți New York Times Bestseller, deoarece nu sunt bune... Așa zic ei, dar nici măcar nu au atins vreuna. Au senzația că acele cărți care ei le citesc sunt singurele bune, deoarece nu-știu-cine spune asta. Deoarece sunt criticate de nu-știu-cine, care nu le găsește defecte. Cititul de plăcere este cam absent aici, având în vedere că eu o gamă variată de cărți care le citesc. Sunt triști, sincer, oamenii aceștia. Eu trăiesc cu unul în casă și cred că îi cunosc destul de bine. Poate că totuși ei citesc și pentru că le place, dar indiferent cât de mult le-ar plăcea o carte de care ei nu au auzit de la nu-știu-ce-persoană-care-o-admiră nu o să spună că ar fi bună. Cu toate că ar fi. Așa sunt ei, pur și simplu. Bravo lor, citesc pentru cultură, dar unde este distracția și dorința de a afla finalul? Având în vedere, mai ales, că finalul acelor cărți este mult prea cunoscut chiar și de persoanele care nu le citesc. Poate înțelegeți la ce cărț mă refer și probabil și la ce fel de cititor. 
2. Cititorul necititor. Știți voi, acele fetițe care au pus prima oară pe o carte, care este „de vorbă cu emma” (cu literă mică pentru o carte mică), și au senzația că sunt mari cititoare. Știți voi, acele fetițe, poate și băieței, care citesc pentru a se da mari intelectuali. Dar nu doar copii, ci și oameni maturi, care susțineau că nu le place cititul, dar au descoperit totuși o carte extrem de clișeică și carele clace, iar peste noapte au devenit mari cititori și, evident, critici. Că mna, se poate ca acea singură carte din care au reușit să citească un capitol să nu fie cea mai bunp și frumoasă (da, frumoasă!) carte ever? Ei bine, nu am nimic nici cu ei, măcar citesc și ei ceva, dar tot există oameni mai inteligenți ca ei și care nu au citit nici măcar „suge-o ramona”, dar mai inteligenți ca fetițele acestea. Evident, se poate și mai rău ca ele...
3. Cititorul care citește de plăcere. Cititorul ideal l-aș numi eu. El citește pentru că-i place. Nu citește doar cărți clișeice, citește orice. Orice îi place lui, orice îl atrage, orice. Cărți groase, cărți subțiri. Nu citește doar cărți bune, ci și cărți mai proaste. Este, în mare parte, îndrăgostit de cărțile care le citește, iar ultima carte citită este cea mai bună. Așa sunt ei, niște ciudați, dar niște ciudați cu multe vise. Visele sunt ceea ce îi caracterizează pe ei în cea mai mare parte. Ei sunt într-adevăr dedicați meseriei de cititor. M-aș autocategorisi în această categorie, din care face parte și Norax, și mama, și prietenii mei cei mai buni și multă altă lume. Așa vreau să fie toți cititorii, ar fi ideal!

Cu drag și speranță,

Leah.