Am revenit cu bine-cunoscutele mele gusturi în materie de since fiction... Astăzi ne bucurăm de Ilion, de Dan Simmons, un roman since fiction extraordinar. Este prima parte a ciclului Ilion/Olimp, care tratează re-creerea evenimentelor din Iliada pe un Pământ alternativ și pe Marte. Evenimentele sunt puse în mișcare de ființe care au preluat rolurile zeilor greci. La fel ca seria precedentă a lui Simmons, Hyperion Cantos, romanul este un "science fiction literar" care se bazează mult pe intertextualitate, în cazul de față între Homer și Shakespeare, precum și pe referințe periodice la În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust și la Ada sau Ardoarea: O cronică de familie a lui Vladimir Nabokov. În luna iulie 2004, Ilion a primit premiul Locus pentru "Cel mai bun roman science fiction al anului 2004".
Pot să spun cu mâna pe inimă că este o carte ce te bagă în ceață din primele capitole, până la sfârșitul primului volum. De ce? Păi acțiunea se petrece pe trei planuri: cel al lui Hockenberry (un erudit în Homer al secolului al douăzecilea, a cărui sarcină este să compare evenimentele Iliadei cu cele ale Războiului troian care se desfășoară din nou), al războinicilor greci și troieni, al zeilor greci din Iliada; Daeman, Harman, Ada și ceilalți oameni de pe un Pământ de peste mii de ani; cel al roboților "moraveci" (numiți astfel după omul de știință Hans Moravec) - europeanul Mahnmut și Orphu de pe Io, tot dintr-un viitor de peste mii de ani, care sunt originari din sistemul jupiterian. Știi clar că toate cele trei planuri au legătură unul cu celălalt, dar nu-ți poți da cu adevărat seama care cum e decât după ce termini de citit prima parte, chiar și atunci foarte greu.
Romanul în sine este plin de acțiune și urmează un fir istoric și filosofic bine prestabilit. Autorul are un talent aparte de a trece de la a descrie la persoana a treia (când urmărește cele două grupuri de personaje - Daeman, Harman, Ada și Mahnmut cu Orphu) la persoana întâi (când povestește din perspectiva lui Hockernberry, socialistul). Până la urmă este vorba de un război - veți da de sânge, săbii, iubire, sex, nanotehnologie avansată, teorie cuantică, un viitor dezastruos pentru unii și utopic pentru alții. Viața personajelor diferă atât de mult încât nu ai impresia că se leagă poveștile una de alta. Planete diferite, lipsa unei istorii bine conturate. Totul te face să te întrebi „ce dracu se întâmplă aici?” Citești mai multe cărți într-una singură.
Acțiunea se petrece în sistemul solar, la câteva mii de ani după ce virusul Rubicon a distrus omenirea. Singurii supraviețuitori ai rasei umane au dispărut misterios. Pământul a trecut sub controlul exclusiv al unui nou tip de oameni, post-oamenii, cu corpuri modificate prin nanotehnologie și îmbunătățirea ADN-ului. Refugiați în habitatele spațiale dotate cu tehnologie avansată - mai ales în domeniul fizicii cuantice - nu au fost afectați de virus. Ei au repopulat Pământul cu "oameni de stil-vechi" cărora le-au făcut mici modificări genetice, oferindu-le o viață terestră de o sută de ani, cu servitori roboți care se ocupă de toate sarcinile, fără problemele date de răni, boli și moarte - rezolvate de "firmeria" însărcinată să le asigure întreținerea corpului. Acești oameni și-au pierdut rapid cultura, cunoștințele și tehnica, ducând o viață ușoară, plină de distracții.
Pe sateliții lui Jupiter, roboții trimiși și apoi abandonați de post-oameni au creat o societate și o cultură proprie: aceștia sunt moravecii. Dincolo de sarcinile cotidiene, unii dintre ei au dobândit o pasiune debordantă pentru studiul literar al unora dintre operele omenirii, cum ar fi cele ale lui Proust și Shakespeare. Moravecii sunt neliniștiți din cauza unor importante cantități de energie cuantică detectate pe planeta Marte, recent terraformată, care amenință structura universului. Ei bănuiesc că post-oamenii sunt responsabili pentru ele și iau legătura cu roboții care populează centura de asteroizi cea mai apropiată de Pământ, rocvecii, pentru a organiza o misiune de recunoaștere pe Marte.
Pe un pământ antic, Războiul troian e în plină desfășurare, eroii Iliadei războindu-se deja de nouă ani. Sunt prezenți toți zeii panteonului elen, fiind dotați cu puteri și o tehnologie foarte avansată. Ei urmăresc luptele și intervin în ele, în timp ce Zeus a readus la viață câțiva specialiști.
Cu acest tip de carte nu te vei lovi de peretele plictiselii, te asigur. E foarte controversat totul, iar când te gândești „într-un sfârșit s-a terminat” - boooom - explozie atomică... Nu glumesc, eu sunt serioasă aici.
Eu am terminat de citit prima parte (Ilion) și am citit și primul volum din a doua parte (Olimp) și vă recomand cu plăcere această carte. E o lectură plăcută și foarte interesantă, mai ales când cei doi roboți încep să filosofeze despre ceea ce scriau Shakespeare și Proust. Spor la citit și vă doresc o zi bună!
Cu drag, Norax.
