Genuri de cărți pe care le citim

Bună tuturor cititorilor acestui blog. Chiar trebuie să-mi găsesc o formulă de salut specifică. Nu mă

pricep, nu vă uitați așa la mine! Stați... nu mă puteți vedea...

În fine, nu asta contează acum.

Am citit din întâmplare azi pe un grup de lectură de pe Facebook întrebarea „Celor ce nu le place genul since fiction, de ce nu vă place?”. Nu știu dacă e foarte exact rescrisă această întrebare, dar m-a făcut să scriu acest articol. Păi, să începem.

Știm că există diverse genuri din care să alegem atunci când dorim să citim o carte. Luam orice carte din orice librărie și ne uităm pe coperta din spate sau cea din față pentru a-i citi genul și descrierea. Fiecare om are un gen preferat, un gen pe care se axează, sau e ca mine și Leah, universal valabil, adică citim ce prindem și o facem din plăcere. 

În primul rând, deseori când întreb anumite persoane de liceu de ce nu le place să citească, mi se răspunde că romanele sunt plictisitoare și în general reprezintă o pierdere de timp. Cu inima rănită, îi întreb ce au citit, iar răspunsul este în general la fel: cărțile din programa școlară. Să nu mă înțelegeți greșit, poate sunt aceste scrieri au fost capodopere la timpul lor, poate unora le plac, dar după părerea mea sunt expirate rău de tot. Nu am nimic cu scriitorii români fiindcă am citit Cireșarii și mi s-a lipit inima de cărțile alea ca de înghețată cu ciocolată, dar în momentul în care obligi pe cineva să citească ceva, cu siguranță n-o va face din plăcere, la fel cum ar face-o dacă n-ar avea nici o obligație. Oamenii își dau cu părerea despre ceva, fără să fi încercat măcar să înțeleagă acel ceva. Așa e și la cărți. Genul fantasy e pentru copii de 3 ani, zic unii, chiar dacă o carte din acest gen poate fi genială (Urzeala tronurilor, care nu e deloc imatură, de exemplu); cei care zic asta probabil n-au citit în viața lor un fantasy, sau au citit ceva de tot nimicul, ca eternele povești de dragoste între vampiri sau alte creaturi fantastice (nu generalizezi, poate există și povești frumoase sau geniale; mă refer doar la cele enervant de tipice).

În al doilea rând, aș vrea să fac o listă cu principalele genuri, spunând despre ele câteva caracteristici:

1.  Cărțile fantastice: acestea crează o lume nouă ce nu se leagă de fel de regulile și legile lumii în care trăim noi. Personajele au puteri supranaturale, înfățișări bizare, sau caracteristici nemaivăzute, peisajul e caracterizat prin unicitate și prin diferențe foarte mari față orice ne înconjoară. Se naște deci o lume imaginară, complet nouă, un univers unde orice se poate întâmpla, iar autorul reușește să se miște liber, netemându-se că încalcă reguli ale fizicii sau chimiei. 
2. Cărțile științifico-fantastice: spre deosebire de cărțile fantastice, acest gen de cărți ne plasează undeva în viitor unde tehnologia este mult mai avansată și omul se bazează mai mult sau mai puțin pe ea. Acestea nu au în vedere întotdeauna prezenta extratereștrilor, dar presupun călătorii spațiale pe alte planete, fiindcă acesta este momentan apogeul pe care știința dorește să îl atingă. Poate fi categorizată ca științifico-fantastică și o carte despre roboți a cărei acțiune se petrece în viitor (față de timpul în care aceasta a fost scrisă, nu în care aceasta poate fi citită). Lumea din carte este guvernată de aceleași legi, există explicații științifice pentru construirea sau utilizarea aparaturii ce apare în carte, este nelipsită prezența oamenilor de știință sau a specialiștilor într-un anumit domeniu. 
3. Cărțile polițiste: acest gen este unul în care predomină crimele, misterele și prezența polițiștilor sau a detectivilor. În general prezintă un caz care este soluționat prin diverse mijloace de un detectiv. Aceste cărți pot avea decurs neașteptat și sunt foarte interesante și palpitante, chiar dacă mai mereu se termină prin găsirea și arestarea vinovatului. Cazurile pot fi diverse, la fel ca și metodele prin care acestea sunt rezolvate. 
4. Cărțile romantice: aceste cărți sunt cele care mi se par foarte clișeice; nu mă urâți pentru asta, dar așa este. Acțiunea poate fi plasata oricând în timp, dar mereu prezintă două personaje principale care sunt îndrăgostite și trebuie să treacă peste mai multe obstacole pentru a ajunge împreună. Acestea au mai mereu un final fericit în care cei doi rămân împreună până ce moartea îi desparte. Cartea este presărată cu gesturi tandre, dar rare-ori există acțiune foarte bine structurată sau părți ce te țin cu sufletul la gură, înafară de cele în care personajele se ceartă foarte tare și de abia aștepți să se împace. Și eu scriu o carte de acest gen, dar nu m-am putut abține și i-am stricat tot caracterul inocent...
5. Cărțile de groază: desigur, aici vorbim de cărți care vor prin orice mijloace să te sperie, făcându-te să te uiți stânga-dreapta prin cameră după umbre ciudate. Pot fi cu caracter fantastic (fantome, demoni) sau realist (oameni), în funcție de criminalul care omoară mai toate personajele cu o pasiune sadică, în cele mai ciudate și înfricoșătoare moduri. De asemenea, aceste cărți sunt clișeice, fiindcă urmează un tipar prestabilit al firului narativ, oricât de diversificată ar fi acțiunea: unul sau mai mulți criminali omoară unul sau mai mulți oameni implicați sau nu în povestea principală; la sfârșit rămâne un singur om viu - criminalul sau un supraviețuitor care a reușit să ucidă criminalul, fiindcă niciodată acesta nu lasă pe nimeni să scape. Mereu este un joc „omori sau ești omorât”. 
6. Cărțile cu caracter realist: nu este neapărat un gen, dar mereu mi-a plăcut să mă iau de acest gen. Prezintă lucruri ce i se pot întâmpla oricui. Noi asta învățam la școală, la ora de limba română. Un fel de istoric al țăranului românesc, dar scris în așa fel încât să nu-mi placă mie de nici un fel. 
7. Cărțile istorice: aceste cărți sunt presărate cu evenimente din trecut, reale, cu un parcurs ce poate fi schimbat sau nu de cel ce scrie. Pot să pornească de la un eveniment real (un război), dar să fie adăugate detalii ale cărei valoare de adevăr nu o poți măsura. Pot fi de asemenea și jurnale ale unor persoane ce au trăit în timpul anumitor perioade istorice marcate în istorie. Atât timp cât există multe repere istorice descrise, se poate numi carte istorică.
8. Cărți de comedie: acestea pot să aibă absolut orice subiect, dar sunt scrise în așa fel încât îți induc o stare de amuzament continuă.
9. Biografiile: viața unui anumit om, important sau nu. Sunt interesant de citit când sunt ale unor oameni cu o viață controversată.

Cam atâtea genuri mi-au venit acum în cap. 

Acum, în al treilea rând, aș vrea să spun că nimeni nu te obligă să citești ceva anume (înafară de școală, dar asta este partea a doua), deci nu e absolută nevoie ca tu să critici un anumit tip doar fiindcă ție nu îți place. Există adevăruri universale (ca și cele de la genurile horror și romance, cum că sunt clișeice), dar nu poți judeca un gen ce nu se încadrează în acestea. Din păcate nici nu poți critica un om ce citește doar un gen anume. 

Cel mai bine este să citești câte un pic din fiecare, dar dacă ești pasionat de ceva anume, e bine să te axezi pe acel ceva, fiindcă îți face cea mai mare plăcere. Fiecare face cum vrea, dar când dăm din gură (sau taste), măcar să ne aflăm în cunoștință de cauză. 

Cu drag,

Norax.