Așa cum colega mea a ales să scrie recenzii, eu mi-am propus să scriu din când în când câte o recomandare. Vă voi recomanda cărți pe care eu personal le-am citit sau cărți pe care mi-aș dori să le citesc. Genurile principale pe care mă bazez sunt fantasy, acțiune, polițist și since fiction. Rare ori citesc romane de dragoste sau romane fără pic de acțiune, așa că nu vă așteptați la astfel de recomandări de la mine.
În primul rând aș vrea să vă prezint o carte ce mi-a marcat cu succes - în sensul bun al cuvântului - copilăria și mi-a deschis pofta pentru citit în cel mai serios mod. Nu am fost un copil care să citească cărți cu plăcere, ba chiar părinții mă obligau deseori să citesc câte ceva, dar asta a fost până ce am pus mâna pe colecția tatei de romane fantasy.
Deci vom vorbi despre „Trilogia Farseer”. Ne dăm seama din titlu că este vorba despre o carte structurată în trei părți. Prima se numește „Ucenicul asasinului”, cea de-a doua „Asasinul regal”, cea din urmă purtând numele de „Răzbunarea Asasinului”. Autoarea acestei cărți, Robin Hobb este, cu tot respectul meu, o scriitoare genială ce a reușit să exprime cu o măiestrie incomparabilă o acțiune succintă, având, după părerea mea, un stil unic de a scrie.
Totul începe cu un bastard. Pentru cei ce poate nu știu ce înseamnă acest termen, voi da o explicație; un bastard este un copil ilegitim, în general al unui om important (rege, duce, conte); termenul nu se mai folosește în ziua de azi, fiind înlocuit cu expresii ca și „copil din flori”. Acest bastard este, deci, fiul ilegitim al moștenitorului tronului, Chivalry Farseer. Copil fiind, personajul nostru principal, Fitz, este dus de către bunicul său (tatăl mamei sale) în fața porților de la palatul Faseer și „aruncat” acolo.
Fiind „bucățică ruptă ta-su”, Fitz este recunoscut repede ca fiind cu adevărat fiul moștenitorului și, cu vrute și nevrute, acceptat în familie, dar nu ca membru cu normă întreagă, ci doar ca... bastard. Avea dreptul să trăiască în palat, dar nu era tocmai tratat ca o ființă de viță nobilă.
Acțiunea decurge în jurul acestui personaj ce curând devine învățăcelul lui Chade Fallsar (fratele bastard al regelui actual, Shrewd Faseer), ce lucra ca asasin regal. Treaba lui era să rezolve treburile murdare pe care regele dorea să le ducă la îndeplinire în liniște. Astfel, Fitz este inițiat în arta respectivă, ce părea, la început, doar un joc pentru el. Cartea aceasta este diferită fiindcă nu se întâmplă într-o lume pe care noi toți o știm, ci într-un altfel de pământ, unde oamenii pot fi înzestrați cu două puteri speciale, Harul și Meșteșugul.
Harul este o abilitate care permite crearea unei legături între un om și un animal. Legătura se adâncește cu timpul, cei doi ajungând să împărtășească totul împreună. În timp, omul dobândește unele dintre caracteristicile animalului (cum ar fi aceea de a trăi în prezent și de a deveni loial celor apropiați), iar animalul unele dintre caracteristicile omului (cum ar fi planificarea și preocuparea pentru consecințele propriilor acțiuni)
Meșteșugul este o abilitate care, cultivată, permite posesorului să capete puteri deosebite. El poate vedea prin ochii altor persoane, poate influența mințile altora, poate comunica cu alți inițiați în Meșteșug, îi poate ataca pe alții cu ajutorul său, poate omorî alți inițiați (deși acest lucru poate avea consecințe extrem de nefaste asupra celui care o face), poate bloca folosirea Meșteșugului de către alți inițiați.
Narațiunea se face la persoana I, de către Fitz. Acesta povestește deseori cu lux de amănunte ceea ce vede, ceea ce simte, dar totul se petrece în trecut, fiind lucruri narate de către un Fitz bătrân, ce-și amintește de tinerețe.
Cartea este superbă, chiar te prinde din primele rânduri, dar are un parcurs care-l chinuie foarte mult pe Fitz. El trece prin foarte multe aventuri, face foarte multe lucruri bune, dar și rele. Putem să spunem că este ca un bildungsroman fiindcă urmărește formarea sa, viața sa, până la un anumit punct. Pe mine personal cartea m-a captivat de la primele pagini, n-am mai putut să o las din mână nici măcar în timpul orelor (motiv pentru care n-aveam nici o treabă cu lecțiile la chimie și matematică). Poate că sfârșitul vă va dezamăgii, dar pe tot decursul poveștii veți fi ținuți în suspans, veți trăi tot felul de sentimente, iar datorită măiestriei autoarei, veți reuși să intrați în pielea personajelor. Dacă veți alege să luați cartea de la editura Nemira (editura mea preferată), toată seria conține 5 cărți mari și late, deci nu vă veți plictisi repede.
Cu drag, Norax.
Ps: Spor la citit până la următoarea recomandare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu