Și-mi lași cicatrici o mie?
Lași în urmă sechele pe viață,
Spunându-mi să-mi cos răni cu
albă ață!
*
Nu al tău suflet plânge sfărmat,
Nu tu nu poți aduna ceva
nemișcat.
Încerc să-mi recapăt inima
cautând
Printre miliarde de bucăți. Fac
totul sperând.
*
Nu-mi pot reține reci lacrimi,
Mă cuprinde disperarea. Mulțimi,
Repezi filmări din trecut
împietresc,
Pe buzele mele îngheață un „te
urăsc”!
*
Limpezi trăiri aruncate de
conștiință,
Apasă palpitând în a mea ființă.
Tremurândul meu surâs se pierde
în ceață,
Deschid ochii. Nu renunț la
viață.
*
Pășesc timid, cu zâmbetul meu
fals,
Las în spate doar minciunile și
clipele
Ce nu vor răni pe nimeni. Țipete,
Îmi rămân doar scopuri. Tac, e
liniște.
*
Aș vrea să-mi auzi inima
zbătându-se după tine,
Să crezi că nu am mințit. Am
lăsat dela mine
Dar acum mă doare doar ca o rană
veche…
Nu am pierdut. Doar nu am
pereche.
*
Ce rost absurd gelozia să aibă,
spune-mi!
Amestecând sentimente, arată-mi!
Iartă trecutul pentru prezent,
Nu compromite viitorul nefiind
atent.
*
Știu că nu-i nevoie să încerc,
Înapoi nu mai pot să merg.
Las totul în pământ și uit de
tine,
Viața mea trebuie trăită pentru
mine.
-Norax-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu