Furtuna

Vântul suflă. Îmi e frig. 

Liniștea mă face să strig...

Mă pierd în întuneric; m-a prins. 

Simt că salvarea-i de neatins. 

*

Bubuitura tunetului-i intensă,

Sperietura mea fu imensă. 

Asidue-s amintirile mele

Cad prin ele; mor cu ele!

*

Ploaia-i ca o ceață,

Mintea-mi-e prea creață,

Te caut cu privirile-mi reci, 

Fugi de mine, repede treci. 

 *

 Unde-s promisiunile-nvechite,

 Unde-s gesturile amorțite, 

Te-am pierdut între minciunile 

Ce-mi le-aduceai o dată cu florile.

  * 

Cine ești, întrebare-a fost,

 Căci altele n-aveau rost. 

 Erai al meu, sau eu a ta?

 Răspunsurile nu ne pot ajuta.  

*

Fulgerul-mi taie respirația,  

Cum tu mi-ai distrus aspirația. 

 Ți-au plăcut ochii mei-nlăcrimați, 

În suferință afundați. 

  *

Ce mi-ai zis când ți-am cerut iertare? 

Ai râs; ți-ai întors privirea-n zare.

  Acum când gându-ți-i la mine,

 Mă uit la nori; fac ca tine. 

 * 

Picioarele mi-s afundate-n pământ. 

 Las să plece acest legământ.

  Ai dispărut o dată cu furtuna, 

Eu privesc acum doar luna.