Religia

Religia - credința în nimic, afacere profitabilă a celor sus puși, sau consolare a conștiinței omenești?

Vă salut din ultimele zile de vacanță,, vă rog, să ținem un scurt moment de reculegere pentru persoanele care încă nu și-au început temele ( veniți la înmormântarea mea? ). După câte observați, am ales pentru astăzi un subiect mai delicat care este destul de dezbătut de aproape toți oamenii, dar am simțit nevoia să explic și eu, în funcție de informațiile și învățăturile ce le am, care-i treaba cu tot ce stă sub cuvântul „religie”.

Voi lua pe rând fiecare aspect al acesteia, legându-mă de culte și raportându-mă la situații contemporane sau din trecut.

Păi, să începem cu începutul. O religie este bazată pe credința în existența unei ființe net superioare, creatoare, ce este caracterizată prin perfecțiune și înțelepciune, bunătate, milostenie, iubire față de creațiile sale. De asemenea, o religie sau un cult are la baza o „biblie”, sau mai bine zis, un document scris ce atestă existența zeului respectiv și împărtășește învățăturile și cuvintele sale. Așa definesc eu noțiunea de cult religios. 

Oamenii ce sunt „botezați” într-un astfel de cult, sunt considerați „credincioși” de către membrii cultului respectiv, și „eretici” de către cei din grupuri adverse (chiar dacă unii venerează același zeu). Această rânduială este eternă, datând de la inventarea primelor religii care erau politeiste ( religii ca cea a egiptenilor, babilionenilor, a grecilor și romanilor etc.) Deci, încă de la primii pași ai omului în acest subiect, cine nu credea în ceea ce el credea, îi era dușman. Fiecare cult are propriile învățături, ce se contrazic sau nu cu celelalte. Desigur, sunt culte monoteiste ( creștinismul, islamismul) și politeiste ( budismul, satanismul spiritual și teist, hinduism). Ironic este că, așa cum în budism există zei mici, zei importanți și zeul suprem, așa și în creștinism exista sfinți mici, sfinți importanți, îngeri și sfânta treime, dar totuși suntem martori la ideologia că budismul este politeist și creștinismul monoteist ( de unde până unde, doar cei ce au făcut Biblia știu). 

Acum să explic primul punct de plecare din titlul scris cu roșu de mai sus. Este sau nu religia credința în nimic? După părerea unor oameni de știință și a ateilor, cam asta este; dovada că unii oameni sunt mai rău decât oile. Să intervină și părerea mea: atât timp cât credința nu este dusă la fanatism, ideea de a crede în ceva suprem, nu este prea rea, având în vedere că în domeniul științific încă se bat teorii ale apariției noastre; e mai ușor de explicat că ne-a creat cineva, decât că am evoluat. Când știința a să-mi spună sigur ceva, se gândește un creștin, atunci am să o cred. Totuși, nu sunt de acord cu: sute de biserici, milioane de moaște, pelerinaje cotate cu zeci de răniți și internați în spital, bani alocați bisericilor din fondul statului, taxe pentru înmormântări, nunți, botezuri și multe altele, dar intrăm deja în partea a doua a articolului. Credința e credința, nu trebuie să o materializăm. Un creștin poate să se roage și acasă, în fața unei icoane, fără să trebuiască să dea sute de mii de lei pe niște câcaturi nefolositoare ca bisericile. Înafară de spiritul arhitectural al acestor construcții, ele sunt pe departe nefolositoare și o cheltuială absolut inutilă de bani. 

Da, religiile din ziua de azi sunt mai mult niște afaceri bănoase, dar mă refer mai mult la creștinism, fiindcă nu am auzit ca călugării budiști să poarte cruci de aur masiv la gât sau să-și miște dosul prin orașe cu BMW-uri cu prețuri piperate. Religiile monoteiste sunt mai radicale, nu cele politeiste. Oricum, numai când aud că se mai ridică o biserică de nu știu câți metrii pătrați nu știu unde, dar orașul respectiv nu are un spital cu aparatură performantă, îmi și vine să le dau cu crucile de cap! NU LA BISERICĂ ÎȚI DUCI COPILUL BOLNAV, mâncate-ar viermii de credincioasă! NU DUMNEZEU TE OPEREAZĂ! Un om cu zeci de ani de experiență, ce-și freacă nervii și ochii cu intestinele tale pline de băuturică și mâncărică nesănătoasă, ăla te salvează, după ore în șir la operații. Dă-i banii lui, ca și el e om, nu unei instituții care se scaldă în prostia ta. Dă banii la un bătrân schilod, la un bătrân ce nu poate să ducă o cană de apă la gură după ce a muncit ca un animal în tinerețe, ca să-și crească copiii! Am zis-o și am să o mai zic, dacă te rogi acasă sau la biserică, tot una e. Dacă ți se citește evanghelia sau o citești tu, tot una e. Credința vine din inimă, nu din pereții pictați ai bisericii. Nu avem nevoie de biserici, ci de școli, spitale, ajutoare sociale. Băi, să îmi crape mie inimioara în piept dacă am văzut ( înafară de câteva cazuri restrânse cu preoți ce au grijă de copii fără casă, din banii lor) ca o singură dată, biserica ortodoxă din România să adune bani și să îi folosească în scop umanitar. Nu am văzut măicuțele noastre, să-și ridice poalele robei și să-și suflice mânecile de la haine, ca să facă o oală de fasole în mijlocul iernii, pentru a împărții la cei săraci. La catolici se întâmpla asta copilași. Dacă se dă zahar, faină și ulei, o face statul, când își mai amintește, în nici un caz biserica. Mai sunt capete „sfinte” care o fac din proprie inițiativă, dar golindu-și propriul buzunar, și n-arată ca o minge de carne ce-a mâncat și cotețul porcului.

Al treilea punct este cel cu consolarea. Prin consolare m-am referit la autosugestia credincioșilor că undeva acolo sus există o ființă ce-i iubește necondiționat și nu le dorește decât binele. E un fel de ajutor propriu de a trece peste probleme, zicându-ți că „Dumnezeu este alături de mine, el nu mă părăsește la greu”. Prin autosugestie, în ciuda existenței sau inexistenței acestei forțe supreme, persoana respectivă reușește să treacă peste problemele ce i se ivesc în cale, deoarece se simte încurajat de acele gânduri. Este ceva ce ajută oamenii mai slabi de înger să treacă prin viață. Cum noi oamenii trăim mai mult după legea junglei, cei slabi sunt călcați în picioare, dar se mai ridică datorită acestui sprijin, dacă nu există altul.

Cum am terminat cu principalele puncte, vreau să mai zic ceva. Există pe facebook o pagină a unor atei ce ironizează foarte mult credința creștină. Sincer, nici eu nu mă dau în vânt după ea, fiindcă am fost și satanistă, îmi place și budismul și cam urăsc anumite învățături creștine, dar nu cred că ironia îi face pe acei atei să pară mai interesanți. Să nu se uite că unii preoți sunt erudiți; și în trecut, mai mereu, preoții erau cei ce știau să scrie, să citească, cei ce povesteau despre fapte eroice din istorie. Dacă există anumite creaturi jegoase care au ajuns preoți, nu e mare lucru, până la urmă noi avem în parlament mai mulți analfabeți decât sunt cotați pe întreaga țară, de ce ar fi ceva atât de deranjant să existe genul asta de oameni și printre preoți? Există anumiți oameni de genul care sunt foarte open minded și chiar îți face plăcere să vorbești cu ei. Mai mereu toți oamenii sunt ștampilați în funcție de greșelile altora, iar prejudecata chiar nu prezintă o minoritate printre problemele noastre sociale, cum am mai spus. Deci, făcându-i pe preoți idioți, nu prea e corect.

De asemenea, aceiași atei spun că religia este cea ce închide ochii, iar luptătorii împotriva acesteia sunt educația și progresul. Păi, aici sunt de acord, dar am și de obiectat. Nu religia ne vrea proști, fiindcă de exemplu satanismul te încurajează să-ți cauți răspunsuri singur, să cauți dincolo de aparențe, ci cei ce sunt peste religie vor ca noi să fim niște găini spălate pe creier. Mai marii omenirii nu au nevoie de genii, ci de idioți care să lucreze sub bocancul lor. Asta e societatea, doar împotrivindu-te matricii poți să schimbi ceva: renunțați la a fi ca restul, pentru a nu fi dat la o parte. E adevărat însă că biserica creștină a cam făcut tot ce putea (inchiziția) să oprească progresul științific, și nici azi nu prea stă bine din punctul ăsta de vedere.

„Însemul” ateilor

Uitați în ce am început eu să cred: noi oamenii suntem ceva cu adevărat complex; nu trebuie să venerăm pe nimeni, fiindcă noi suntem suficient de puternici ca să trecem peste probleme fără ajutor divin. Mintea noastră este ceva încă nedescoperit, ceva ce, la genii, funcționează doar într-o proporție de 14-15%! Noi suntem zeii în discuția asta. Dar nu ma consider cine știe ce zeiță, nu credeți asta. Nu mă consider superioară nimănui. Vreau să zic că avem capacități mai mari decât putem crede, deci evoluați-vă mintea!

Apoi, mai consider că noi suntem uniți cu natura (chiar dacă momentan o omorâm bine de tot, biata de ea). Noi suntem una cu natura, avem conexiuni între noi ca oameni, avem relații cu animalele, plantele. Nu vă omorâți pe sine, salvați inocenta natură. Câte minuni n-a creat aceasta? Nu merită ceea ce îi facem. 

Putem să creștem perfecți din punct de vedere moral și în lipsa unei educații religioase stricte. Fiți oameni prima dată, apoi puteți să fiți credincioși. Avem conștiință, iar ea se formează în funcție de ceea ce vedem în jurul nostru. Atât timp cât mama și tata sunt oameni buni, copilul nu va fi denaturat. 

Mă bucur că am scris și despre asta, chiar mi-am dorit să spun câte ceva din perspectiva mea. Formați-vă propria părere despre lume și tratați-o ca atare. Eu nu impun aici nimic, ceea ce zic eu nu e bătut în cuie. Alegeți ce vi se pare O.K. și treceți mai departe. 

Cu multă dragoste, 

Norax.