Arta Modernă

Arta modernă se definește prin perioada cuprinsă între impresionism și postmodernism, ieșind în evidență cu caracterul independent al  creațiilor artistice față de caracterul realist al lucrurilor, de care acestea fuseseră  legate. Culorile și formele sunt văzute ca entități de sine stătătoare, ieșind din cotidianul realității externe, putând fi asemănate cu notele muzicale ce își exercită existența în sine, trezind anumite stări și producând în inimile oamenilor anumite senzații.

Acestea fiind spuse, așa putem descrie în termeni complicați ceea ce „arta modernă” cuprinde. Totuși, eu nu aș putea să rezum creațiile moderne în doar câteva fraze sumare, ceea ce mă determină să o caracterizez în continuare, doar că nu sub privirea critică a unui expert, ci prin ochii unui admirator înrăit.

Ceea ce cu siguranță pot afirma despre arta modernă este faptul că înțelegerea ei nu stă la îndemâna oricui, cu atât mai puțin a celor ce nu pot privi dincolo de aparențe. Niciodată nu am considerat că arta trebuie privită din perspectiva singulară a unui om simplu, ci trebuie analizată din mai multe puncte de vedere, dar în ceea ce privește acest tip de artă, nici măcar o abordare perfecționistă nu ar putea cuprinde tot ceea ce creatorul a dorit să exprime. Câteodată, poate acesta n-a vrut să descrie nimic, sau mai bine zis, a dorit să cuprindă întregul „nimic” într-un tablou în care culorile se amestecă haotic, fără să creeze nici o formă perceptibilă.

Privind în jurul nostru, putem considera totul ca fiind „artă”, chiar și felul în care pică chibriturile când ai scăpat cutia din mână. Poate din acest concept s-au inspirat și creatorii de artă modernă, fiindcă au reușit să combine lucruri ce nu și-ar fi găsit asocierea în nici un al domeniu. Artiștii doresc să descrie prin munca lor atât de multe lucruri ce ne înconjoară pe noi în viața de zi cu zi, doar că modul lor este unul ce te lasă cu greu să îi pătrunzi în profunzimile semnificației. Culorile îți fură ochii, sau te moleșesc prin felul în care se întrepătrund, iar uneori te pierzi în iluziile optice provocate de o înlănțuire de forme bicolore.  Adâncindu-te în lumea unui tablou ce prezintă o imagine dezbinată, aproape ilogică, găsești o ordine aparte, dându-ți seama că în orice dezordine există un factor determinant ce o face să fie specială, unică.

Dacă un peisaj simplu trezește în tine liniște sau melancolie, o creație artistică modernă te poate trece de la o stare la alta, din uimire în teamă, sau chiar într-o stare de agitație, doar fiindcă ai cuprins cu privirea o întreagă poveste, formată din câteva linii colorate aprins. Cum să-ți mai desprinzi mintea de la astfel de lucruri?

În concluzie, arta modernă este acea artă care, după ce te prinde în mrejele ei fabuloase, îți creează o dependență pentru frumos  - este recomandat să o hrănești constant. Nu este dedicată oricui, cum am mai zis, dar prezintă lumea noastră, doar că în alte „cuvinte”; chiar dacă modul de exprimare diferă, iar acest tip de artă a fost privit cu reticență la început, oamenii sunt niște ființe înzestrate cu o minte ce poate traduce trăiri și sentimente în sute de moduri, fiecare sperând să ajungă la inima celuilalt. 

Cu drag, Norax.