O numesc mini-recenzie pentru că nu am terminat cartea și pentru că nu am prea multe de spus, pentru că o să vorbesc doar despre jumătate din ea.Dar de ce îți permiți să faci recenzie la o carte pe care nici măcar nu ai terminat-o?
Păi pentru că există un motiv clar pentru care nu am terminat-o, ceea ce ar putea spune multe despre carte. Mai ales că eu de obicei termin cărțile într-un final...
Și de ce, mă rog, nu ai terminat-o?
Pentru că nu a fost o carte bună.
Mi s-a părut o carte pentru copii. Ok, da, scrie și pe ea că e mai mult de copii, dar eu citesc cărți pentru copii. Iar cartea asta a fost plictisitoare. Personajul era prea fătălău pentru un puști de 15 ani. Și da, era timid, dar dacă ești timid nu înseamnă că nu ai nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă o viață de liceu. Avea și doi frați mai mari, de undeva trebuia să știe.
Cu adevărat, nici acțiunea nu avea cine știe ce.
Autorul nu avea nimic special în felul lui de a scrie. Cartea asta nu mi-a captat cu nimic atenția. Se vorbea prea mult despre familia puștiului, dar nu se ajungea la nimic interesant sau care să aibă vreun rost sau simbol.
Din aceste motive nu am putut termina cartea. Sincer, s-a întâmplat acum mult timp, nu mai țin minte detalii pe care să le dau drept exemplu, dar eu nu consider că este o carte care merită. Poate doar dacă gusturile tale privesc acest tip de carte...
Cu dezamăgire,
Leah.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu